vineri, 27 iulie 2012

In memoriam Puiu Gligor (1938 - 2012)

27 iulie 2012. Un trup a fost îngropat în țărână, un suflet a fost înălțat la cer, sute de ochi l-au plâns, sute de inimi au bătut mai intens. A fost un om prea bun pentru acest pământ și în bunătatea lui, a îndurat 74 de ani urâțenia lumii acesteia. A fost un om care, deşi prea lovit uneori de necazurile vieții sau de încercările cotidiene, a plecat dintre noi împăcat.  

Gligor Sava a fost şi va rămâne, din punct de vedere spiritual, tatăl şi mentorul meu spiritual şi ancestral. El a fost cel care, acum 17 ani, m-a împins în tumultul cenaclurilor literare arădene şi în mijlocul oamenilor de cuvânt. El a fost cel care, în momentele în care am fost dezorientat şi în care credeam sau chiar scriam prostii, după ce citea, cu mare atenţie, mă aducea la loc, pe linia de plutire: “Băi, ticălosule! Pe tine trebuie să te leg de un scaun şi să-ţi cos pixul în mâna aia, care nu are voie să-l mai scape!” Iar  apoi, ca să dea veridicitate spuselor sale, se întorcea şi-şi consulta îngerul păzitor: “Spune, tu, Guguly! Ăsta e cretin sau face pe cretinul! Ia-l şi du-l la cenaclu, că-l bat!”. Tot el a fost unul dintre cei care, în momentele mele de cumpănă, m-au susţinut şi m-au învăţat să trec peste, şi să fac aşa, pentru că altfel, nu o să-mi fie bine…  
Noi, cei rămaşi aici pe Pământ îi vom simţi în fiecare zi lipsa; cred că Aradul şi nu numai, a pierdut astfel ultimul bard autentic şi, fără nici o îndoială, unul dintre cei mai iubiţi poeţi ai ultimelor decenii.
Dacă veţi citi cărţile sale veti vedea ce fel de suflet a fost şi este şi va rămâne şi cât de mult îi păsa de semenii săi, adică de noi toţi...
“Cine ştie din genunchi
  care-i jos şi care-i peste? 
  care e vânjosul trunchi,
  leacul ce-l aşezi pe rană
  rădăcină sau coroană?

  Tu întreabă şi socoate
  ce nu poţi şi ce se poate.
 
  Sufletul cel bun, mai slabul,
  mai duios şi mai bolnavul,
  chiar şi ultimul fiord
  să te-alunge dinspre nord
  mai în jos, mai către sud
  unde totul e mai crud
  şi căldurile se-aud.

  El îţi cântă-n solz de peşte
  aleluia miluieşte
  doar pe-acela ce greşeşte…

  Nu-i întoarce spatele
  iartă-i doar păcatele!...”

L-am prețuit și l-am respectat, iar acum îi iubesc amintirea.

Pentru tot ce ai lăsat în urma ta, Tată, şi pentru sufletul tău frumos, Dumnezeu să te binecuvânteze etern. Îţi voi păstra un respect şi o iubire ce depăşeşte graniţele acestei vieţi în trup de carne!...